Untitled Page

Sunt din Germania si locuiesc in Bucuresti de aproape 4 luni. De asemenea, sunt pentru prima data in Romania, asa ca scena punk/hardcore/anarcho/etc de aici este destul de noua pentru mine si e ceva foarte interesant sa aflu mai multe despre ea.
Asa ca bineinteles ca am plecat din Bucuresti pe 04.06.2006 in departata Timisoara pt. “ Festivalul # 1 Lovekills - grrrls fight back!!!”. Nu puteam sa ratez asa ceva!

Dupa lunga si oarecum anosta calatorie cu trenul intr-un final am ajuns in Timisoara la Centrul Cultural “INCA” . Atunci am realizat ca lunga calatorie si timpul pierdut au meritat. “INCA” este foarte impresionant. Te simti ca si cum ai fi in subsolul unui castel antic. Este intuneric inauntru, lustre peste tot, multe camere gen pivnite si un impresionant separeu foarte diy construit, unde este destul de placut si unde te poti relaxa pe canapele sau la un etaj de lemn superior pe care oamenii l-au construit in camera. Locul mi s-a parut foarte familiar si comfortabil. Sintetizand - un loc minunat cu oameni minunati. Dupa ce m-am odihnit am asteptam nerabdatoare filmele, expozitia si, bineinteles, concertul.
Dupa-masa a inceput cu un film documentar despre viata Emmei Goldmann cu ideile si lucrarile ei anarhiste.

Ulterior au fost proiectate doua filme de scurt metraj - “ Our Bodies ” si “ Motherhood by Choice not Chance “, filme ce sustin dreptul femeilor de a decide singure in ceea ce priveste propriile lor corpuri - libertatea sexuala, ofera informatii despre deja accesibilele conditii de contraceptie si sustin,de asemenea, alegerea pro avort. Au mai aratat actiuni intreprinse de femei si demonstratii din SUA prin care puteai sa-ti faci o imagine despre ,se pare, marea miscare din SUA. Ultimul film a fost despre femeile din cultura hip-hop diy. Dar sa fiu sincera , din pacate m-am plictisit de filme si chiar am simtit nevoia de o bere. Asa ca am pierdut filmul si nu va pot spune nimic despre el. Sa-mi fie rusine :)

Pe parcursul intregului festival peretii au fost tapetati cu imagini de la actiuni feministe din toata lumea , asa ca pustii au avut ocazia sa si afle cate ceva despre grrrl power si feminismul radical.
Mai tarziu ,spre seara, cand a inceput concertul, din pacate nu era prea multa lume. Nu stiu de ce, probabil din cauza ca a plouat toata ziua. In orice caz, nu a avut mare efect pentru ca a fost un concert grozav : “ Lecsa Punk “ din Ungaria, “ Pavilionul 32 “ din Timisoara, “The Snobs “ din Ungaria si “ I Object “ din SUA . Asa ca mainile sus!

“ Lecsa Punk ” a fost prima trupa. Astia 3 tipi din Ungaria au facut un show de nota 10, chiar daca nu am fost prea multi acolo ca public. Nu i-a afectat asta si au cantat un pogopunk energic. Dar oricum nu au fost in stare sa anime acei cativa oameni, poate pt ca sunetul lor este Ok, dar nu deosebit.
A doua trupa a fost “ Pavilionul 32 ” , evident eroii locali ( si nu fara motiv ). Camera s-a umplut in cateva momente , iar baietii si fata de la ” Pavilionul 32 “ se pricep foarte bine sa faca atmosfera cu genul pe care-l canta – fast political hardcore , care te face sa urlii tare si sa dai din cap. O improvizatie-surpriza misto au fost cei doi saci plini de confetti (din ziare) cu care au aruncat in multime. Oamenii luau bucatiile de hartie de pe jos si le aruncau in aer. Parca ningea. Super distractie si un show incredibil in acelasi timp !!!

In continuare au venit “ The Snobs “ din Ungaria. Female fronted anarcho-punk cu un incantator bass si un stil propriu original, care de altfel a miscat putin oamenii la pogo. Pt gustul meu au cantat putin cam mult , in special pt ca abia s-au miscat pe scena. Nasol. Dar primele 30 de minute au fost foarte tari.
Ultimii, dar nu in ultimul rand au fost minunatii “ I Object “ , grrrl fronted sxe , hardcore gen finalul anilor `80 din SUA. Au cantat repede, tare ,la obiect cu o gramada de forta si energie. Vocala Barb era foarte hotarata si impresionanta. A “ infectat “ publicul cu siguranta ei si a reusit sa faca foarte usor oamenii sa se lase dusi de muzica si sa se miste. Pot doar sa spun : “ Oau! “ Si cred ca nu sunt singura.
In final , parerea mea per total este una chiar pozitiva. M-am simtit minunat, am cunoscut oameni interesanti, draguti si simpatici , am vazut trupe tari si show-uri pe masura. Apreciez foarte mult munca DIY pe care o face scena relativ mica din Romania si sper ca oamenii sa poata folosi “ INCA “ pt mult timp. Multumesc pt ospitalitate si tine-ti-o tot asa, baieti si fete! :)

Eva